Raspunsuri!

Nu ascultam răspunsurile la intrebarile pe care ni le punem : vreau eu cu adevarat sa fac un anume lucru? Raspunsul din interiorul nostru este foarte clar : da sau nu, dar acordam incredere si ii valorizam in mintea noastra mai mult pe ceilalti decât pe noi înșine. Ei stiu mai bine, uite cate au realizat! Ce ironic! Atunci eu cine sunt, daca altcineva știe mai bine decat mine ce am eu de făcut?
Trăim ca si cum ne-am opune vieții, exact pe dos...in loc sa ne bucuram ca traim și ca deschidem ochii dimineata, trăim frustrați de faptul ca viața noastră nu arata într un anume fel : ca nu avem casa "ideala", mașina " ideala", partenerul de viață "ideal" cu care sa întemeiezi familia"ideala" si sa faci copiii "perfecți" , serviciul "ideal" si lista continua. Aruncam cu bani pe tot felul de lucruri care, cică, ne fac fericiți si asta ne chinuie in fiecare zi : avem lucruri de făcut, ca sa ne placa lumea.
Idealul asta il stabilim privind la alții, nici macar nu ne punem problema daca asta ne folosește sau nu la ceva si fugim incontinuu de prezentul care este atât de minunat si care oferă atatea posibilități de a fi. Muncim pana la epuizare ca sa fim laudati si apreciați , ne sacrificam viață in slujba celorlalți si...la sfârșit, secătuiți de energie si cu sufletul praf ne ducem, tot singuri.
Parca nu are sens...
Cred ca din iubire, simplitate si prezența vine bucuria. Atât! Restul vin de la sine, e destul pentru toată lumea!
Iubiți-va mult, respectați-va, acceptati-va si creați apoi realitatea pe care v-o doriți cu adevărat!