Tot ce nu e în adevărul nostru și construim în scop demonstrativ e o povara pe care o purtam permanent pentru a nu-i dezamăgi pe ceilalți. Ca urmare, tot timpul avem ceva de făcut pentru a păstra imaginea pe care am creat-o. E nenatural, impovarator și ne îndepărtează de ceea ce ne dorim cu adevărat. Întrebare : am ușurință cu asta? ...
Nu deschid televizorul, insa, din ce-mi mai ajunge pe la urechi : scena politica este o oglinda a celor deranjați. Este o imagine foarte fidela a inconștientei și anticonstientei în care trăiește majoritatea.
Abia atunci când îți dai voie sa fii VULNERABIL, te arăți în măreția ta.
Acel EU SUNT, și atat.
Fără nimic de demonstrat.
Sunt mulți sfinți , în viata, în fata cărora eu ma înclin.
Și bine ar fi sa nu mai așteptăm să nu mai fie ca să le mulțumim și sa le arătăm recunostinta noastră! Sunt sigura ca și voi cunoașteți.
Sunt oameni obișnuiți, insa contribuția lor în această lume, în viata celor din jurul lor este infinită și...
Dacă simțim sa fim buni, blânzi, darnici, iubitori, sinceri, HAI SA FIM. Sa nu ne mai speriem de propriile trăiri și sentimente. Sa nu mai dam mereu înapoi pe principiul ești bun, ești luat de prost. Asa, și? Dacă ești luat de prost, ce? Cine zice ca e musai sa fii deștept? Și de ce nu e musai sa fii bun, empatic, iubitor?? ...
Ce am mai înțeles eu?
Ca poți face zeci de terapii și de cursuri, sa te rogi 24 de ore din 24, e degeaba dacă nu privești si în tine, nu integrezi și nu treci prin filtrul tău de simțire, nu alegi și refuzi experienta. Atunci cumperi doar o poveste despre care, evident, ai și un punct de vedere, fara sa fi trecut vreodată prin ea. ...
M-am oprit de ceva timp din viteza amețitoare cu care mă îndreptam spre " nu știu unde ", m- am un pas in spate, am respirat adanc si dintr-o data am avut o alta perspectiva asupra vietii : e frumoasa tare!
Stiti faza aia din filmul BD la munte si la mare?
Despre relația mea cu Dumnezeu.
Dumnezeu nu ma judeca niciodată, pentru el e importanta înțelegerea mea, conștiența mea și nu sa încadreze totul în greșit sau corect. Eu m-am judecat. Si oamenii m-au judecat.
EL e iubire, e permitere, e îngăduința, e recunostinta.
Dumnezeu nu ma pedepsește niciodată. Eu ma pedepsesc, uneori. Sau, de multe ori.
Va gândiți vreodată sa va bucurați si sa va apreciati pentru tot ce faceți, in loc sa fiți supărați ca nu ați făcut nu stiu ce lucru?
Sa subliniați in ochii voștri ca totul se întâmpla datorită voua, ca voi creați aceste lucruri, oricât de mici si insignifiante vi se par? Sa va bucurati pentru fiecare in parte?...
