Observare!

Sunt in observare de ceva vreme...si-mi dau seama ca foarte multe lucruri abia acum le invat. Ma uit in jur si vad acelasi lucru...
Si ma intreb : de unde sa stie un om care nu a fost imbratisat, sa imbratiseze? De unde sa stie sa iubeasca un om care nu a simtit iubirea in forma ei pura si frumoasa, in care nu esti judecat ci luat asa cum esti, strans in brate si sarutat pe frunte cand ti-e frica sau ti-e greu? De unde sa stie un om ca e perfect si frumos asa cum e daca nu i s-a spus niciodata cat e de minunat si cand tot timpul a fost comparat cu altii si i s-a pus in carca un drum de urmat fara sa fie invatat si incurajat sa aiba propriile vise? De unde sa mai stii ce inseamna sa simti daca de cate ori ai simtit ceva in dezacord cu societatea ai fost invatat sa crezi ca e gresit si ti s-a indus sa te simti vinovat ca gandesti altfel? De unde sa stii ca, sa fii asa cum esti, cu toate ale tale e motiv de bucurie, nu de tristete? De unde sa stii sa reactionezi cu blandete si intelepciune cand cineva face o greseala, cand tu ai fost certat cand ai gresit? De unde sa stii ca nimic nu e gresit ci doar o experienta din care poti invata ceva? De unde sa stii ca adevarul este calea spre cunoasterea ta si a lumii, daca ai fost nevoit sa minti si sa te ascunzi ca sa fii acceptat?
Eu am decis sa invat sa traiesc,sa iubesc si sa ma iubesc asa cum sunt!
Dati-va voie, oameni, sa fiti fericiti, sa fiti ceea ce sunteti, sa simtiti cu inimile voastre si sa ganditi cu mintea voastra. Nu exista o reteta a fericirii, fiecare dintre noi suntem unici si avem trairile noastre! Sa nu mai traim dupa modele, asta aduce de multe ori tristete si neputinta...Sa fim noi, sa ne urmam visele, indiferent daca sunt sau nu in acord cu ce vor cei din jur de la noi. Stim foarte bine ce avem de facut, nu e necesar sa dam socoteala cuiva, e important doar sa facem sa ne fie bine. Si sa dam sansa copiilor nostri sa traiasca in adevarul lor si intr-o lume mai buna.
Sa fim iubiti si sa iubim tot si toate!